Educația financiară este confluența cunoștințelor financiare, de credit și de gestionare a datoriilor, necesare pentru a lua decizii responsabile din punct de vedere financiar – alegeri care sunt parte integrantă a vieții noastre de zi cu zi. Educația financiară include înțelegerea modului în care funcționează un cont curent, ce înseamnă cu adevărat utilizarea unui card de credit și cum să eviți datoria. În concluzie, alfabetizarea financiară are un impact material asupra familiilor, deoarece încearcă să-și echilibreze bugetul, să cumpere o casă, să finanțeze educația copiilor și să asigure un venit pentru pensionare.

Nivelul de alfabetizare financiară poate varia în funcție de educație și nivelurile de venit, dar dovezile arată că consumatorii cu studii superioare cu venituri mari pot fi la fel de ignoranți în privința problemelor financiare ca și consumatorii mai puțin educați și cu venituri mai mici (deși, în general, aceștia din urmă tind să fie mai puțin alfabetizat financiar). Iar consumatorii percep luarea deciziilor financiare și educația ca fiind dificile și generatoare de anxietate. Oamenii au raportat că alegerea investiției potrivite pentru un plan de economii pentru pensii a fost mai stresantă decât o vizită la dentist, conform Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Pe lângă problemele asociate analfabetismului financiar, se pare că luarea deciziilor financiare devine, de asemenea, mai oneroasă pentru consumatori.

Planificarea pensionării este un exemplu al responsabilității tot mai mari pe care romanii trebuie să-și asume pentru propria lor securitate financiară. Generațiile trecute au depins de planurile de pensii ale companiei, cunoscute acum ca planuri cu beneficii determinate, pentru a-și finanța cea mai mare parte a pensionării. Aceste fonduri de pensii au pus povara financiară asupra companiilor sau guvernelor care le-au sponsorizat. Consumatorii nu erau implicați în luarea deciziilor, rareori chiar contribuiau la fondurile proprii și rareori erau conștienți de statutul de finanțare sau de investițiile deținute de pensie.

CSALB gestionează infrastructura necesară pentru a oferi soluționarea alternativă a litigiilor prin două tipuri de proceduri: procedurală cu soluții propuse (Concilierea) și procedurală cu soluții impuse (Arbitrajul) – ambele denumite proceduri SAL. Aceste proceduri sunt opționale, voluntare și distincte de cele utilizate în procedurile judiciare (extrajudiciare).

Conciliatorii trimit băncilor sfaturi și recomandări consumatorilor, rezultând un mediu de tranzacționare mai eficient pentru membrii CSALB. Conciliatorii sunt figuri cheie în aceste negocieri, deoarece mijlocesc căutarea unei soluții reciproc agreabile și, în final, propun o soluție pe care părțile ar putea să o accepte sau să o respingă.Dacă o problemă nu poate fi rezolvată direct cu o instituție financiară, consumatorul poate contacta CSALB. Conciliatorii evaluează situația pe baza documentelor aflate la dispoziția consumatorilor și comercianților, apoi propun/implementa o soluționare a litigiului. În cazul SAL, conciliatorii pot dobândi cunoștințe despre principiile juridice comerciale și generale, precum și pot soluționa litigiile aflate în curs.

Mulți consumatori nu înțeleg finanțele, modul în care funcționează creditul și potenţialul impact asupra educatiei financiare pe care deciziile financiare proaste le pot crea timp de mulți, mulți ani. De fapt, lipsa de înțelegere financiară a fost semnalată ca fiind unul dintre principalele motive pentru care mulți romani se luptă cu economisirea și investiția.

Dacă dorești să obții informații suplimentare poți accesa și vizualiza unul dintre  interview-uri.